Fişierele de tip cookie sunt esenţiale pentru ca dumneavoastră să utilizaţi la maximum site-ul nostru Web. De fapt, aproape toate site-urile Web utilizează acest tip de fişiere. Fişierele de tip cookie stochează preferinţele dumneavoastră şi alte informaţii care ne ajută să ne îmbunătăţim site-ul Web - dar nu vă faceţi griji, nicio informaţie colectată de pe site-ul nostru nu vă identifică în mod personal. Puteţi afla mai multe despre fişierele de tip cookie şi despre cum puteţi să le controlaţi cu ajutorul setărilor dumneavoastră de navigare din Ghidul Ford privind fişierele de tip cookie.

„Focusul meu este bucuria de a gati”

* dialog cu Bogdan Puiu, fondatorul Soft@Grace, un proiect bine axat pe focus

Ii place mancarea, are colectii de bratari si farfurii si multi prieteni pofticiosi. Este dornic sa experimenteze tot ceea ce tine de gastronomie, ii place sa aiba parteneri la masa si vrea sa-i invete pe oameni sa manance corect. Daca ii asculti sfaturile, cu Bogdan Puiu, fondatorul Soft&Grace, niciodata nu dai gres in bucatarie. Cand am stat de vorba cu el nu am dorit neaparat sa-i aflam secretele prin care transforma orice ingredient intr-un preparat delicios, ci mai ales cum de reuseste mereu sa-si vada planurile indeplinite. „Prin focus”, a fost singurul raspuns.

– Ce inseamna pentru tine focus, Bogdan?

-Un obiectiv bine stabilit, de care te tii pana il atingi. Cum facem asta? Nu este greu de stabilit un obiectiv, insa nu acelasi lucru putem spune atunci cand vine vorba sa il atingem, dar daca vrei, mergi pana la capat. Poate ar trebui inceput cu obiective mai mici si mai usor de atins, depinde de fiecare. Eu, spre exemplu, imi doresc un focus cu bataie lunga, este ceva global legat de gastronomie, domeniu in care vreau sa ma dezvolt. Concret, ma axez doar pe faptul de a gati, de a obtine preparate de buna calitate, de a dezvolta acest segment. Cum poti face acest lucru? Spre exemplu, iti propui sa faci in fiecare saptamana cate un preparat nou si te tii de plan.

– Altfel?

– Altfel nu va fi bine, cu siguranta. Ajungi sa fii delasator, sa stai doar in pat. Cumva trebuie sa tragem de noi ca sa reusim sa ridicam toate proiectele. Daca as fi delasator, totul ar fi ca o linie continua, si nu ar fi bine, nu din astfel de atitudunini vine succesul.

– Pana aici totul suna mult prea bine. Tu nu ai fost delasator?

– Cred ca da, cine nu a fost? Cu siguranta la aceasta intrebare parintii mei ar putea raspunde mult mai bine. Ei au observat mult mai multe detalii, au privit din exterior.

– As vrea sa ne intoarcem inainte de momentul stabilirii planului de viata. Cum ai ales bucataria?

– Este ceea ce imi place sa fac cel mai mult si ma relaxeaza. Este adevarat ca implica munca fizica, psihica, emotionala, dar nu o resimt. Este o placere pura si asta ma ajuta sa continui. Pot sa am beneficii finaciare din ceea ce imi place sa fac. Nu vad de ce as schimba traseul pentru ca totul imi place.

– Spuneai de consum psihic?

– Este, da, si tine de grija de a-ti iesi toate preparatele asa cum ar trebui. Sunt multe detalii la care trebuie sa fii atent si asta implica un anumit consum. Daca sunt ateliere, toata lumea vrea cate ceva, trebuie sa iasa preparatul in acelasi timp la toti participantii. Este destul de dificil sa fii concentrat la un grup de oameni, 20 sa spunem, ca sa le iasa tuturor preparatele asa cum trebuie.

– Se poate ca la final toate farfuriile din grup sa arate la fel? Oamenii sunt diferiti, fiecare vede, simte si gusta in felul sau.

– (rade) Bine, o persoana poate pune mai multa sare… Da, preparatul iese la fel pentru ca toti primesc aceleasi ingrediente, modul de preparare este acelasi, timingul este acelasi. Ma bucura mult sa va cum lucreaza impreuna, cum se leaga grupul, cum devin prieteni. La inceput multi nu se cunosc, dar lucrand impreuna energiile se armonizeaza, grupul se incheaga si la final suntem cu totii prieteni, ca o familie extinsa.

– Mereu ti-ai dorit o astfel de meserie?

– (amuzat) Nu, cand eram mic voiam sa ajung primar… Pe la 14 ani a incoltit gandul bucatariei. Nu gateam, dar imi placea sa mananc si cred ca asta mi-a influentat alegerea. Imi place mancarea, nu refuz nimic, ba dimpotriva, sunt curios si dornic sa am cat mai multe experiente noi, sa imi dezvolt imaginatia. Pe masura ce anii treceau, mi-am dat seama ca imi place mult si ca asta mi-am dorit.

– Se vede, Soft&Grace tocmai a implinit doi ani de la deschidere. Ai fost pe focus?

– Da, este si prima mea afacere pe cont propriu. In rest am lucrat prin diferite locuri, sub diferite managementuri. A fost focus poate pentru ca mi-am propus sa deschid Soft&Grace pentru educatie gastronomica. Am plecat de la ideea de a educa publicul cat mai mult in a manca mai bine, mai corect. Se consuma tot felul de lucruri mai putin sanatoase si se vede asta in starea de sanatate a populatiei. Mi-am dorit sa promovez alimentatia corecta si acesta va fi focusul mai departe. Vreau sa ma tin de planul de a educa publicul.

– Si se lasa educat?

– Am mai intalnit si persoane cu care am avut puncte de vedere diferite, uneori exprimate foarte vehement, dar eu imi urmez calea. Fiecare constientizeaza la nivelul sau.

– Cum iti respecti planul?

– Prin atelierele pe care le organizam, prin prezentarea completa a preparatelor, inclusiv a retetelor, prin cursuri, prin tot ceea ce facem. Totul este vizibil, oamenii vad ce facem noi, retetele sunt destul de usoare si foarte gustoase, si dobandesc increderea ca le pot face ulterior si acasa. Pentru multi timpul chiar este o problema, multi nu au ragaz sa-si prepare ceva gustos, dar retetele noastre sunt foarte usor de pus in practica. Daca vede ca in zece minute a obtinut un preparat care arata bine si este gustos, mai incearca si a doua oara. Dupa ateliere le trimitem retele in format electronic sau printat, ca sa aiba repere ulterior. Cursul are o durata de o saptamana si vine multa lume, in ultima perioada chiar barbati trimisi de sotii (rade). Unele persoane nu stiu, sunt la inceput, altele vor sa afle lucruri noi, sa isi retuseze unele greseli.

– Ma gandesc cum ar arata o carte de bucate cu retetele tale.

– Cum de ai ghicit viitorul proiect? Am inceput sa lucram, este unul dintre obiectivele noastre. Pana acum am lucrat mai mult la retetele de la ateliere. Avem un mic suport de curs pregatit pentru cei care aleg sa invete sa gateasca, in care am introdus retetarele necesare. Este un curs de bucatarie pentru cei care nu cunosc mare lucru si doresc sa aiba un basic al informatiilor, ca sa poata gati ori macar sa stie cum sa tina cutitul in mana (rade). Acum incercam sa ne dezvoltam si pe aceasta parte, adica sa expunem retetele. Probabil ca va fi o carte pentru adulti, si o alta pentru copii. Doua volume separate. Vor fi retete de-ale noastre, nimic cu specific. O carte de bucate.

–  Si daca vorbim de proiecte, ce surprize pregatiti?

– Vom incepe sa mai lucram la cateva produse noi cum ar fi unt, ulei si pesmet aromatizate. Se vor gasi la noi, mai exact la Soft&Grace, noi vom face si livrarea direct. Ideea a venit dupa ce am vazut ca oamenilor le plac ceea ce le oferim. Nu se gasesc pe piata, ofera si un gust grozav mancarii. Nu e nimic sofisticat, ci foarte simplu.

– Simplu pentru tine, insa cei care nu prea sunt familiarizati cu gatitul poate nu sunt de aceeasi parere.

– E chiar simplu. Spre exemplu, daca iti doresti sa gatesti o bucata de carne si o pui in tigaie poti folosi untul aromatizat care are busuioc, trufe ori altceva. La fel si pentru pesmet. Nu este greu sa le preparam.

– Folosesti pluralul in conversatie. Mereu spui „noi facem”.

– Suntem o echipa, mai am inca doi colegi care ma ajuta in bucatarie, mai este dna Dana Burlacu Vistiernicu, care se ocupa de atelierele pentru copii, mai avem si un comunicator. Ne-am mai dezvoltat. La inceput eram doar eu cu Iulian.

– Este adevarat ca gustul nu se discuta?

– Gustul se educa. Spre exemplu, acum imi place sa gatesc mult peste, desi in urma cu cativa ani nu eram deloc incintat, insa am tot incercat si deja sunt pasionat de astfel de retete. Ori broccoli cu gorgonzola, la fel nu ma atragea deloc combinatia, dar am tot incercat si imi place. Uneori am mancat fortat unele preparate ori produse doar pentru a ma dezvolta si pe partea asta, a gustului. De multe ori imi place sa gatesc singur pentru ca imi aloc astfel timp pentru incercari, experimente, ca sa ajung la proportiile ideale pentru ca mancarea sa fie gustoasa. Insa, recunosc ca nu prea imi place sa gatesc doar pentru mine.

– Si care este alternativa?

– Imi place sa ofer masa, sa impart cu ceilalti. La masa imi place sa am companie si este important acest lucru. Imi place sa discut cu cei din jur referitor la preparat, sa vad cum pot face lucrurile mai bine. Valoarea conversatiei este foarte importanta, am mai spus acest lucru, si se vede inclusiv la ateliere. Mancarea face conexiuni foarte valoroase.

– De unde iti procuri ingredientele?

– Traseul meu implica mai multe surse. Am si produse proprii, mama are o gradina foarte frumoasa, crestem si gaini si rate, avem si oua. Urmeaza piata, unde sunt producatori locali, apoi marketul.

– Ai un ingredient secret fara de care nu ar exista niciun preparat marca Soft@Grace?

– La noi in bucatarie nu este neaparat ca intr-un restaurant si asta imi permite sa ma joc cu tot ceea ce avem. Nu respect strict un meniu, ci gatim liber. Si daca ar fi sa ma gandesc la cateva ingrediente, cred ca pe primul loc as pune busuiocul, apoi untul, plantele aromatice proaspete care imi plac foarte mult.

– Cine se poate bucura de bunatatile preparate de voi?

– Toti cei care vin la atelierele noastre de sambata. In prima parte a zilei sunt copiii, apoi adultii. Cu cei mici facem un singur preparat, sarat sau dulce, iar cu adultii fel principal, un desert sau un aperitiv. Dar pana acolo mai este o munca pe care putin o vad, desi cu totii o stim legata de pregatirea salii, cumpararea ingredientelor, apoi partea de final, cand trebuie sa cureti. Insa e bine, este frumos sa vezi cat de mult se bucura participantii la ateliere cand vad ca au umplut farfuria cu ceea ce au pregatit ei. Se pot bucura de preparate toti cei care le comanda, care isi doresc sa le incerce.

– Ca sunt foarte distractive atelierele pentru copii este clar, dar cat de mult reusesti sa iti atingi si scopul proiectului, cel de a educa mai bine consumatorul?

– Celor mici le place foarte mult, se distreaza, dar invata si gusturi noi. Am reusit sa castigam si batalia cu refuzul legumelor. Am avut multi copii care nu se atingeau de morcovi, salata ori de broccoli si au plecat foarte prieteni cu legumele, iar feed-backul parintilor a fost grozav. „Ce le-ati dat? Cum le-ati pregatit de au fost asa de bucurosi?”. Nu facem nimic special, ci doar gatim impreuna.

– Ma intrebam daca asta vei dori sa faci toata viata, daca focusul va fi cu bataie lunga.

– Este o intrebare destul de dificila. Nu stiu daca toata viata, dar cel putin in urmatorii ani clar asta voi face. Momentan, focusul meu este pe bucatarie si sper sa nu se schimbe. Evident, este si o activitate pe care nu prea poti sa o eviti macar si pentru faptul ca zilnic mananci. Probabil ca voi continua for ever, nu stiu. Acum suntem concentrati pe un nou proiect. Incercam sa punem la punct o divizie prin care sa putem livra mancare la persoane pe baza de comanda. Momentan, livram doar miercurea. As vrea sa separ atelierele de partea de delivery si de proiectele caritabile pe care le facem. Pe parta de social, o data pe luna gatim la Fika, apoi caserolele le oferim persoanelor cu probleme, in special copii si batrani.

– Ai oferit mult sprijin. Tu ai primit? Ce daruri te bucura?

– Farfuriile, bratarile si sosetele. Am trei dulapuri pline cu farfurii splendide si mereu caut modele noi, pe oriunde merg, si prietenii fac la fel. Am sute de bratari colorate, care imi plac enorm. Am chiar intelegeri cu prietenii mei, care stiu ca trebuie sa aduca o bratara din toate locurile in care ajung. Cat despre farfurii, imi place sa vad fiecare preparat intr-o alta imagine si prezentare.

– E greu sa atingi un obiectiv?

– Daca ni-l propunem, cumva trebuie sa il si atingem. Foarte important este ca atunci cand setezi un obiectiv sa dispui si de tot ceea ce iti trebuie pentru a-l atinge. Nu e nicio magie, ci doar dorinta de a-ti atinge obiectivul sau, altfel spus, sa ajungi acolo unde ti-ai propus.

A consemnat Maura ANGHEL

Save